Petre, tu mă iubeşti pe Mine?
Autor: Pavel Mariana Florica  |  Album: Hristos e viu  |  Tematica: Paște
Resursa adaugata de brandusa in 14/05/2012
Petre,tu mă iubeşti pe Mine?
Ioan 21

Din ucenici erau vreo şase
Pe ţărmul mării liniştit
Şi pentru că se-nseninase,
Petru le-a zis: „La pescuit

Am să mă duc, că-i zi frumoasă,
Va fi şi seara tot aşa,
La noapte luna o să iasă,
Deci cred că peştele-o muşca.”

Ceilalţi au zis: „Mergem cu tine,
Cum deseori făceam aşa,
Pe mare, poate e mai bine
Decât prin lume a umbla.

„Cu-nvăţătorul era bine”,
În sine ,Petru cugeta.
„Că este viu, ştie oricine,
Dar cât timp va mai rămânea?

Îl întâlnim doar câte-odată,
În noua-nfăţişare-a Sa.
Când El voieşte, ni se-arată,
Însă la Tatăl va pleca.

E om, cum era altă dată,
Dar e şi Dumnezeu slăvit!
În camera de sus, odată,
Cred c-a intrat aşa... prin zid!

Ce fac eu fără-nvăţătorul?
Şi cine mă va mai mustra?
Ce-o să-mi aducă viitorul?”
Cu aşa gânduri se lupta

Petru, pescarul de-altă dată,
Mai apoi, ucenic fricos...
El, omul cel dintr-o bucată,
Se lepădase de Hristos!

Când s-au urcat cu toţi în barcă
Şi întristarea-i s-a curmat.
Pe valuri dat-a drumul parcă
La tot ce l-a îndurerat.

...Dar n-a mai fost că altă dată...
Zadarnic plase au întins!
Şi se trudiră noaptea toată,
Însă nimica nu au prins.

Şi nici cu ucenicii parcă
Nu s-a simţit că altadat’!
Deşi au stat toţi într-o barcă,
El a rămas însingurat.

Isus nu mai dormea la cârmă
Ca-n ziua când a potolit
Furtuna, numai cu o vorbă
Şi nici pe valuri n-a păşit.

„El m-a ales să fiu cu Sine
Tot într-o zi, când pescuiam!
Cu Domnu-a fost atât de bine
Şi-atât de tare Îl iubeam!

Din câte bărci erau pe mare,
El doar la mine s-a urcat!
Când L-îmbulzea mulţimea tare,
Din barca mea a predicat!

Mi-e dor de-a Sa vorbire-n şoapte
Când spunea taine din Cuvânt!
Tot dup-aşa o tristă noapte
Mi-a zis El: „Trage-o la adânc!”

Noi ne trudiserăm degeaba,
Că tot nimica nu am prins!
Dar când mi-a zis, pornirăm treaba
Şi mrejile iar le-am întins!

Am prins atunci aşa mult peşte!
Două corăbii am umplut!
Îmi amintesc ca de-o poveste...
Ah! Oare cum de am putut

În noaptea-aceea-ngrozitoare
Să zic că nu L-am cunoscut?
Şi inima din piept mă doare!
După ce Iuda L-a vândut,

L-au dus legat la judecată
Şi L-au bătut şi L-au scuipat...
Când m-a văzut la foc o fată,
Eu L-am negat, m-am lepădat!

...Dar iată, e aproape ţărmul,
Parcă ne-aşteaptă cineva!
Cine să fie oare omul
Ce vine către barca mea?”

„Copii,”rosteşte clar străinul,
„Voi de mâncare-aveţi ceva?”
„N-avem”!Din ei răspunse unul,
„Nimic n-am prins în noapte-asta!”

„Aruncaţi mreaja-n partea dreaptă!”
Zise străinul de pe mal.
Ei alt îndemn nu mai aşteaptă,
Aruncă mreaja jos în val!

Şi-aproape n-o mai puteau scoate
De-aşa puzderie de peşti!
Ioan, văzând acestea toate,
Zise lui Petru: „Ce gândeşti?

Eu cred că-I Domnul, ne aşteaptă!”
Iar Petru, când a ascultat,
I-a înţeles gândirea dreaptă,
Iute s-a-ncins şi s-a-mbrăcat,

Apoi s-a aruncat în mare,
Înot s-ajungă la Isus.
Nu era timp de aşteptare,
Atâtea doar avea de spus!

Dar când ajunse lângă Dânsul,
N-a mai putut spune nimic!
Îl înecase iarăşi plânsul,
Parc-ar fi fost un copil mic!

Pe ţărm, văzură cu mirare
Ca-nvăţătorul i-aştepta,
Ba, era chiar şi de mâncare,
Pe-un foc, peştele se frigea!

Îi invită pe toţi la masă,
La pâine şi la peşte fript.
Avea statura Sa frumoasă,
Dar chipul era cel slăvit!

Le-a împărţit la fiecare
Din pâine, cum obişnuia.
Apoi, îi puse o-ntrebare
Lui Petru, care se codea.

„Petre, tu mă iubeşti pe Mine
Mai mult decât altcineva?”
"Da, Te iubesc, o ştii prea bine!”
„Atunci, vei paşte turma Mea!”

ÎL întrebă şi-a doua oară:
„Simone, tu mă mai iubeşti?”
„Da, Doamne!” „Turma de mioare
Va trebui s-o păstoreşti!”

Şi-l mai întreabă înc-o dată
Pe Petru, care sta-ntristat,
Iar el răspunde înc-o dată:
„Ştii, Doamne, că-i adevărat!”

"Atunci să paşti şi mieluşeii
Şi să-ngrijeşti de turma Mea,
Căci s-or scula arhiereii
Şi mâinile îţi vor lega

Şi te vor duce unde nu vrei
S-ajungi, dar nu te-ngrijora,
Căci în curând,puteri primi-vei
Ca să zideşti Biserica.”

I-a spus acestea, să-i arate
Cu ce moarte-L va proslăvi
Petru pe Domnul,dar în toate,
Statornic credincios va fi.

Petru primi deplină pace
De la divinu-nvăţător.
Nici moartea n-o avea ce-i face,
Când Domnu-i vine-n ajutor!

Fă şi din noi, Isuse Doamne,
Creştini statornici, curajoşi!
Chiar de vom trece prin prigoane
Să fim ca Petru, credincioşi!












Puterea credinţei se manifestă în împrejurări excepţionale, atunci când ajutorul omenesc este zadarnic! Multă pace şi binecuvântări cereşti!
Adăugat în 14/05/2012 de Duverna
Statistici
  • Vizualizări: 2661
  • Comentarii: 1
Opțiuni